Românii între Orient și Occident. Conservatorism și modernizare

Proiecte de modernizare:

      • Odată cu instaurarea domniilor fanariote, marea boierime din Principate propune o serie de reforme pentru a reintra în grațiile sultanului.
      • Dintre acestea se pot aminti:
          • 1769 – Gavril Callimachi → Republică aristocratică (12 boieri);
          • 1802 – Dumitrache Sturdza → Republică aristodemocraticească (3 divanuri, separația puterilor);
          • 1817-1818 – Iordache Rosetti-Rosnovanu → Domnie cu rol redus, puterea la Adunarea Obștească și Divan;
      • Toate aceste reforme s-au lovit de opoziția Imperiului otoman care susținea marea boierime, mai ales cea fanariotă.

Principatele între puterea suzerană și protectoare:

      • După înlăturarea domniilor fanariote se revine la domnitori români/domni pământeni:
      •  Ioniță Sandu Sturdza (1822 – 1828) – Moldova;
      • Grigore Dimitrie Ghica (1822 – 1828) – Țara Românească;
      • În perioada 1828 – 1834, Principatele se confruntă cu o perioada de ocupație rusească, timp în care au fost redactate Regulamentele Organice sub directa îndrumare a generalului rus – Pavel Kiseleff. 

Regulamentele Organice (1831-1832):

      • au reprezentat o primă Constituție din spațiul românesc ce prevedeau separarea puterilor în stat;
      • acestea prevedeau menținerea suzeranității otomane dublată de protectoratul rusesc;
      • au intrat în vigoare la 1 iulie 1831 în Țara Românească
        și la 1 ianuarie 1832 în Moldova;
      • domni regulamentari –
            • Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) în Țara Românească;
            • Gheorghe Bibescu (1843 – 1848) în Țara Românească;
            •  Mihail Sturdza (1834-1848) în Moldova.
      • Încă de la început Regulamentele Organice au fost încălcate prin faptul că ele prevedeau alegerea domnitorilor regulamentari, însă ei au fost numiți de partea rusă.