Europa creștină în mileniul I

      • În anul 1 s-a născut Iisus Hristos, Creatorul creștinismului, la Nazaret, Betleem, Ierusalim, Israel.
      • Această nouă religie nu a fost acceptată de la început.
      • Astfel, credincioșii au fost prigoniți. 
      • În anul 313, împăratul roman Constantin cel Mare, oficializează creștinismul prin Edictul de la Milano.
      • După destrămarea Imperiului roman (395) și după distrugerea Imperiului roman de Apus (476), creștinismul rămâne unul dintre elementele principale ale civilizației europene în fața răspândirii populațiilor barbare.
      • Biserica creștină a fost singura instituție stabilă în perioada migrațiilor.
      • Se considera că regii sunt aleși de Dumnezeu să conducă poporul, în timp ce Biserica se ocupa de mântuirea sufletelor credincioșilor.
      • Biserica creștină avea, în Europa, doi conducători mai importanți: papa de la Roma și patriarhul de la Constantinopol.
      • Pretențiile de supremație ale papilor și unele diferențe dogmatice, au dus în anul 1054 (Marea Schismă), la ruperea Bisericii creștine în două:
              • Biserica Catolică (universală) – cu centrul la Roma, condusă de papă;
              • Biserica Ortodoxă (dreapta credință) – cu centrul la Constantinopol, condusă de patriarh.