Războiul de independență
Proclamarea independenţei de stat şi participarea României la războiul din Balcani (1877-1878)
- Ca urmare a redeschiderii „Chestiunii Orientale” și a eşecului încercărilor de a obţine recunoaşterea independenţei României pe cale diplomatică, guvernul liberal, condus de I.C. Brătianu, a hotărât apropierea de Rusia, în vederea participării României la războiul antiotoman.
- La 4 aprilie 1877, s-a semnat, la Bucureşti, Convenţia româno-rusă privind trecerea trupelor ruse pe teritoriul României.
- Prin aceasta, se permitea tranzitul armatei ruse la S de Dunăre iar Imperiul rus se angaja să respecte integritatea teritorială a României.
- La 9 mai 1877, în Parlamentul României, ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, a citit proclamaţia privind independenţa de stat.
- Oprită la sudul Dunării, în dreptul Plevnei, de o puternică rezistenţă a trupelor otomane, armata rusă a fost nevoită să ceară intervenţia trupelor române în conflict (iulie 1877).
- Armata română, condusă de principele Carol I, a participat la luptele de la Plevna, Rahova, Smîrdan, Vidin, contribuind decisiv la înfrângerea Imperiului Otoman.
Tratatele de pace.
- Semnate la San Stefano (februarie 1878) şi Berlin (iulie 1878), tratatele de pace care au încheiat războiul din Balcani au stabilit, pentru România:
- recunoaşterea independenţei şi încetarea suzeranităţii otomane;
- intrarea în componenţa statului român a Dobrogei şi a Deltei Dunării, cedate de Imperiul otoman Rusiei, dar acordate de aceasta României, în schimbul celor trei judeţe din sudul Basarabiei, (Cahul, Bolgrad şi Ismail).
- Semnate la San Stefano (februarie 1878) şi Berlin (iulie 1878), tratatele de pace care au încheiat războiul din Balcani au stabilit, pentru România:
Urmări:
- În urma recunoaşterii internaţionale a independenţei, în 1881 România a fost proclamată regat.