Formarea statului român modern: domnia lui Alexandru Ioan Cuza

1. Războiul Crimeii și Congresul de la Paris (1856):

        • Războiul Crimeii (1853–1856) a redeschis problema orientală.
        • Congresul de la Paris a discutat și problema românească:
            • eliminarea protectoratului rusesc
            • suzeranitatea otomană,
            • trecerea sub garanția colectivă a Marilor Puteri,
            • retrocedarea județelor Cahul, Ismail și Bolgrad Moldovei.

2. Adunările ad-hoc (1857)

      • Marile Puteri au decis consultarea românilor asupra unirii.
      • Mișcarea unionistă a fost sprijinită de Franța, Prusia, Rusia și Sardinia.
      • Adunările ad-hoc au adoptat rezoluții prin care cereau unirea Moldovei cu Țara Românească, conducerea de către un prinț străin, neutralitate și autonomie.

3. Conferința și Convenția de la Paris (1858)

      • Marile Puteri au propus o unire parțială sub numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei.
      • S-a menținut suzeranitatea otomană dar se impune garanția colectivă a Marilor Puteri.
      • Se propunea existența a 2 guverne, 2 domni diferiți, 2 Adunări legislative și doar o instituție comună la Focșani – Înalta Curte de Casație și Justiție.

4. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (1859)

      • Actul european nu prevedea ca domnii să fie persoane diferite.
      • Românii au profitat de această ambiguitate și l-au ales pe Cuza atât în Moldova (5 ianuarie 1859), cât și în Țara Românească (24 ianuarie  1859).

5. Recunoașterea unirii depline (1861)

      • Alexandru Ioan Cuza a urmărit recunoașterea unirii de către Marile Puteri.
      • Conferința Puterilor Garante de la Constantinopol (1861) a admis unificarea administrativă și legislativă, dar doar pe durata domniei lui Cuza.

6. Marile reforme și lovitura de stat (1862-1864)

      • Cuza a unificat armata, sistemul de unități și măsuri, serviciile sanitare și telegraful.
      • În 1862 s-au format guvernul unic și primul Parlament al României.
      • În 1864, Cuza a dizolvat Parlamentul și a instituit un regim autoritar prin „Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris”.
      • Reformele majore:
        • Legea secularizării averilor mănăstirești (1863) – confiscarea a 25% din terenurile țării.
        • Legea rurală (1864) – împroprietărirea a 500.000 de țărani cu maxim 5 ha fiecare.
        • Legea instrucțiunii publice (1864) – învățământ primar (4 clase) obligatoriu și gratuit.

7. Îndepărtarea lui Cuza (1866)

      • Regimul autoritar a provocat nemulțumiri în rândul liberalilor și conservatorilor.
      • Coaliția acestora („monstruoasa coaliție”) l-a înlăturat pe Cuza la 11 februarie 1866.
      • Cuza a contribuit decisiv la modernizarea statului și la afirmarea internațională a Principatelor Unite.
Alexandru Ioan Cuza