România interbelică. Economie și societate – lumea urbană și lumea rurală

Reforma agrară

      • Regele Ferdinand a promis soldaților, în 1917, exproprierea marilor moșii (cu despăgubiri) și împărțirea pământului către țărani.
      • Această promisiune a fost îndeplinită prin legile agrare din 1918-1921.
      • Totuși, situația țărănimii nu se îmbunătățește.

Dezvoltarea industriei

      • Deși România a rămas preponderent agrară în perioada interbelică (80% din populație trăia în mediul rural), industria a înregistrat progrese notabile, în special industria petrolieră.
      • Dezvoltarea industrială a dus la creșterea populației urbane, muncitorii din noile fabrici provenind majoritar din rândul fiilor de țărani care migrau spre oraș.
      • Criza economică mondială a afectat sever și România, ducând la falimente bancare.
      • Prețurile scăzute la export pentru produsele agricole au împiedicat țăranii să-și achite datoriile, iar funcționarii și profesorii au suferit reduceri salariale („curbe de sacrificiu“) și întârzieri, în timp ce mulți muncitori au rămas fără locuri de muncă.

Idei politice în lumea românească interbelică

      • În România interbelică au existat o serie de orientări politice, reprezentate de partide care se confruntau între ele:
      • Liberalism – Partidul Național‑LiberalIon I.C. Brătianu
      • Național‑Țărănism – Partidul Național‑ȚărănescIuliu Maniu
      • Social‑Democrație – Partidul Social‑Democrat RomânConstantin Titel‑Petrescu
      • Extrema dreaptă – Liga Apărării Național‑Creștine și Mișcarea LegionarăCorneliu Zelea‑Codreanu, Horia Sima
      • Extrema stângă – Partidul Comunist din RomâniaGheorghe Cristescu